Cine castiga din tranzactiile cu pacienti?

Tranzactiile cu pacienti reprezinta un subiect destul de comun si cunoscut la ora actuala incat multi medici de familie dupa ce ies la pensionare sau dupa ce renunta la a practica medicina, isi vand listele de pacienti altor medici de familie debutanti.

Cele mai multe liste de pacienti se tranzactioneaza la negru prin intermediul apelurilor telefonice sau prin intermediul site-urilor de anunturi online, in care se vand si se cumpara liste de pacienti fara acordul acestora. Acest lucru nu trebuie sa fie posibil, incat pacientii nu sunt un bun marfac cu care se pot tranzactiona afaceri ilegale. De ce statul nu ia nici o masura in aceasta privinta?

Cu toate ca ai fost la un medic de familie ani de zile, este o posibilitate sa te trezesti maine la un alt medic de familie pe care nu il cunosti si in care nu ai nici cea mai mica incredere, incat ai posibilitatea sa iti retragi dosarul de sanatate si actele regasite in cadrul cabinetului sau poti opta sa ramai in continuare sub supravegherea acestuia.

Transferul pacientilor ar trebui sa se faca prin telefon sau prin posta, incat acestia sa fie informati de schimbarea medicului de familie, sa aiba posibilitatea de a-si sustine alegerea sau de a refuza alegerea. In cel din urma caz, se face o cerere catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate prin care doresc sa se radiere de pe lista fostului sau actualului medic, in cel putin 15 zile lucratoare.

Tranzactiile cu pacienti incep de la o valoare de 8 euro si continua pana la 14 euro, incat castigul din vanzarea unei liste de pacienti cu 1.000 de asigurati asigura un castig de 8.000 si pana la 140.000. euro. Practica total neacceptata la nivelul Europei este comuna in Romania, tara tuturor posibilitatilor, incat medicii care isi instraineaza praxisul ar trebui amendati si suspendati conform reglementarilor Codului Muncii.

Bucuresti-orasul de sub asfalt

Bucurestiul este capitala Romaniei si prin urmare ar trebui sa fie cel mai dezvoltat oras al tarii noastre, sa fie un exemplu pentru celelalte orase, sa fie oaza noastra de publicitate in comnunitatea europeana, sa fie mijlocul de intermediere cu Occidentul. In ciuda acestor aparente pe care dorim sa le cream, Bucurestiul este de fapt un oras lipsit de culoare, un oras al poluarii si al strazilor mari, un oras impietrit, in care gri-ul este caracteristica predominanta.

Potrivit unor analisti, capitala Romaniei este „o padure de beton”. Arhitectii propun autoritatilor sa nu mai asfalteze haotic tot ce le iese in cale si sa reconstruiasca gradini publice, parcuri si zone verzi, elemente din ce in ce mai rare in Bucurestiul de astazi, spun cei de pe programele mass-media televizate. De asemenea, afirma ca vechiul Bucurescti avea o frumusete aparte, era coerent din punct de vedere peisagistic. Din pacate ultimii 20 de ani si-au pus amprenta asupra constituirii acestuia ca oras asfaltat, oras al betoanelor si al asfaltului, ce ne fura oxigenul, imaginatia, confortul, gandirea psihica si starea de dispozitie.

Cei care locuiesc in Bucuresti sufera de mai multe boli respiratorii decat cei care locuiesc in zonele de munte sau de mare, si care de cele mai multe ori se simt sufocati locuind intr-un oras lipsit de personalitate, lipsit de verdeata. Zona raului Dambovita, care strabate capitala trebuia sa fie reabilitata, sa fie supusa unui program de investitie si remodernizare, dar pana acum a fost rezultatul promisiunilor desarte, prin care li se promiteau bucurestenilor barcute pe apa, insule de verdeata si zone mult mai bogate in peisaje verzi, parcuri pentru copii si zone de agrement.

Ramane de vazut daca noua conducere va pune in practica aceste proiecte, care momentan probabil zac in sertarele primariilor si asteapta sa fie vazute si aplicate, incat sa redea o oaza de liniste, un gram de verdeaza si o speranta tuturor locuitorilor.