Atunci cand te concentrezi si iti pui toata energia pe care o posezi pentru a duce la indeplinire o sarcina ori un scop pe care ti l-ai impus, nu exista nimic mai bun in comparatie cu rezultatul final pentru care ai depus atata efort.

Exista un sentiment de mandrie, un sentiment care doar iti stimuleaza ego-ul. Din pacate, din cauza nu stiu carui motiv, ne oprim din a ne mai bucura de succesele noastre, ceea ce este prostesc pentru ca ar trebui sa ne bucuram mai mult in legatura cu ceea ce facem, indiferent de cat de mici si nesemnificative sunt acele lucruri reusite. Sunt acele lucruri pe care nu am fi putut sa le facem sau sa le cream daca nu am fi existat in prima instanta.

Nu foarte multa lume isi iubeste munca pe care o face. Ba chiar, foarte multa lume isi dispretuieste, daca nu chiar uraste munca pe care o face. Aceste sentimente de ura nu fac altceva decat sa creeze un mai mare nivel de stres odata cu trecerea timpului. Aceste stari de stres cresc si ne fac vietile nefericite.

Atunci cand nu mai putem rezista in aceste situatii si posturi ne dam demisia, si e ca si cum ne-am curata de tot raul pe care l-am acumulat pana in momentul de fata. Insa, din pacate, multi oameni tind ca dupa ce au demisionat de undeva sa se angajeze undeva de unde nu vor face altceva decat sa ia de la capat experientele anterioare. Unii oameni pur si simplu nu se invata minte.

De asemenea, un caz la fel de nefericit in care ne aflam este atunci cand dupa ce multi ani ne-am complacut in niste relatii din care nu am beneficiat de nimic, si ne despartim pentru ca nu mai suportam, dar mai apoi ne impacam cu persoana care ne-a facut rau sau mai mult de atat ne legam de o alta persoana la fel de toxica, ca si cea de dinainte.